Drumurile ce se sfârșesc atunci când nu suntem pregătiți , amintirile ce ne rămân deși nu le vrem, emoțiile , fericirile , visurile , sufletul mult prea plin de tot și de nimic totuși. Zâmbetul uitat undeva mult prea departe pentru a fi găsit și speranța pusă undeva într-un colț de suflet, păstrată , nu uitată, că poate cândva totul nostru va fi așa cum îl știam sau așa cum îl dorim. Acestea sunt o parte din simțirile pe care uneori le trăim atunci când sufletul nostru face cunoștință cu el. Cu acel ,,bun rămas” din care trebuie să alegem să învățăm că orice sfârșit e de fapt un nou început.
Timpul este doctorul fiecărui suflet rănit. El vindecă , uită sau ne elibereză de ceea ce credeam că nu vom putea scăpa. E necesar pentru noi , atât cât conștientizăm că doar noi lucrând la trăirile noastre, în timp vom fi bine. Vom trece peste orice neputință păstrată ca pe un defect , deși de cele mai multe ori neputințele sunt dureri pe care nici noi nu le înțelegem și ajungem să le păstrăm ca pe niște defecte. Vor dispărea lucrând la ele și înțelegând că prin iubirea de sine putem trece și vindeca orice sufletul nostru ar căra în bagajul emoțional.
Am dat multe șanse în timp. Și a doua și a treia și următoarea , sperând că poate celui ce îi atribuiam șansele se va schimba . Va alege să înțeleagă că e normal și uman să greșim , important e ce ne caracterizează din greșeala pe care am făcut-o. Am dat încrederea mea , liberă și conștientă fiind că numai așa pot schimba opinii, și am crezut că nimic nu e prea mult atât cât eu cred că e ceea ce îmi trebuie. Târziu , după rănile pe care de cele mai multe ori , tot eu mi le provocam , crezând prea mult am înțeles că dacă vreau rezultatele visate eu ar trebui să mă schimb. Că eu sunt cea care trebuie să îmi definesc necesitățile fie ele de orice natură și că atunci când ajung să cer ceva , deși ar fi trebuit să mi se cuvină, să aleg să plec. Pentru că, din momentul în care am realizat că ajungând să cer , atenție, comunicare , iubire , orice , înseamnă că locul meu nu mai e acolo. Eu nu mai sunt parte din povestea ce o doream. Eu nu mai am nevoie de totul acela. Pentru că , dacă eram împlinită nu aveam nevoie să cer. Niciodată , nimic.
Am ales greșit și nu o dată. Poate că mereu o voi face. Asta sunt și sunt conștientă că o parte din mine va alege mereu să creadă în frumosul cuiva odată iubit . Am slăbiciuni pe care le accept și de care nu fug și oarecum încerc să le înțeleg. Atât cât să mă cunosc pe mine mai bine. Însă cu toate astea , atunci când mă simt nedorită , sau că pur și simplu locul meu nu mai e acolo, aleg să plec . Renunț. Renunț și merg înainte împreună cu totul meu de emoții care aparțineau trecutului pe care l-am lăsat în spate. Îmi dau timp. Răbdare . Speranță că mâine trecutul va fi o lecție din care am învățat iar viitorul o lecție pentru care voi încerca să fiu pregătită.
Știu că întodeauna voi avea un gram de suflet păstrat pentru cineva alături de care am împărțit un zâmbet cu poveste și că indiferent de unde aleg să merg , mereu mă voi opri să-mi salut trecutul când va fi să fie. Știu că deși aleg să uit multe întâmplări nu voi fi niciodată vindecată complet de ele. Dar învăț să le stăpânesc , atât cât să-mi dau voie să simt și să nu mă privez tot eu de emoții. Știu că mereu am să pot orice atât cât sunt conștientă de puterea sufletului meu.
Știu că alegerea de bun rămas , de cele mai multe ori mi-a aparținut mie în cele mai multe cazuri și deși luată pe grabă sau nu, a fost una dintre cele mai bune decizii privind unele cazuri. Și cu toate astea , știu că indiferent de decizii, eu rămân singura și unica mea obțiune de sprijin , iubire , pace , atunci când tot eu îmi aleg unele drumuri ce duc spre tărâmuri necunoscute. Indiferent de oamenii din viața mea , nimeni nu mă poate înțelege sau iubi așa cum eu o pot face .
Voi cunoaște multe alte aspecte ale unui bun rămas de-al lungul vieții mele, însă știu că niciodată nu voi regreta nici o poveste ce mi-a adus un strop de magie în suflet la momentul dorit atunci. Orice îmi creează amintiri fericite e o poveste nesfârșită pentru mine, indiferent de greutățile întâlnite pe drum, pentru că fără de ele nu aș fi cunoscut niciodată cu adevărat momentele magice din viața mea.
Să nu uităm să fim iubire mereu! 💛
