Timpul trece de cele mai multe ori pe nesimțite. Trece mult prea repde , atât de repede încât grijile inutile legate de lucruri ce par a fi importante , nu ar trebui purtate. Nu ar trebui să ne adunăm zilele în griji pentru suflet, ci zilele în fericire , iubire și în faptul că a fi tu mereu , chiar dacă ești diferit , este cea mai bună soluție. Pentru că la sfârșitul zilei , atunci când îți dai voie să fi tu cu adevărat, cel fără curaj uneori, timid, cel ce greșeste dar învață, să fi mândru că într-o lume unde toți pot fi orice, tu ai ales normalitatea, ai ales să fi tu.
Știu că mereu voi avea ocazia să aleg cum să fiu. Mereu pot alege să fiu alinare , iubire , fericire sau nu. Pot lăsa ca ceea ce mă înconjoară să mă definească, sau pot să-mi definesc eu singură toate stările necesare sufletului. Pot purta o luptă grea zâmbind , sau pot oferi un ajutor atunci când poate eu aș avea cea mai mare nevoie de el.
Acum știu că e normal să mă las afectată de unele greutăți , însă doar atât cât e necesar fără a creea din asta o tragedie, necesar cât să învăț ceea ce nu știu. Că pot și că înainte de toate eu îmi sunt unica și cea mai importantă alegere atunci când trebuie să o fac. Că indiferent de grupurile din care fac parte la un anumit moment, mă pot reprezenta pe mine ca și persoană, sau pur și simplu sunt acolo din alte motive. Motive ce pot ține de diverși factori, și că e normal să fiu prezentă însă să nu las asta să mă caracterizeze. Că pot alege singură cât și în cel fel mă pot conecta cu anumiți oameni, și că uneori retragerea din compania lor poate fi cea mai sănătoasă decizie pentru mintea și sufletul meu, cu condiția ca mereu să plec decent, și să las un pic de frumos în urma mea, pentru a nu le fi celor rămași o poveste urâtă.
Că pot alege calea cea mai ușoară sau cea mai grea , însă mereu să fiu atentă la obsacolele întâlnite pe drum, pentru ca acestea să nu mă abată de la drumul pe care îl doresc parcurs. Că e normal ca uneori să spun nu, și că asta nu mă face lașă sau în vreun fel anume, ba din contră mă ajută pentru că asta înseamnă să îmi cunosc abilitățile și mai ales să știu cât pot duce. Că e normal ca stările mele sufletești să difere de la o zi la alta , însă să nu uit să rămân mereu ancorată în prezentul emoțiilor mele. Că indiferent de cum mă percep anumite persoane, în funcție de interacțiunea avută cu ei la un moment dat , eu știu cum sunt și ce valori dețin . Și ceea ce ei cred că cunosc , o pot face într-o mică măsură sau chiar deloc. În fond și la urma urmei , eu nu trebuie să arăt nimănui mai mult decât nu e necesar , pentru că eu nu am nevoie de toată lumea.
Că eu îmi sunt suficientă și că a fi diferită uneori, nu mă face decât să fiu unică și specială.
Să nu uităm să fim iubire mereu!💛
