Copii fiind cu toți avem vise. Avem imagini ale unor aventuri ce ni le dorim realizate sperând că nimic nu va fi prea greu sau de neînvins atâta timp cât credem în noi. Suntem veșnic călători în lumea viselor copilăriei noastre, crezând că adulți devenid, nimic nu va fi imposibil.
Recent am citit o carte care a avut un impact destul de puternic asupra emoțiilor mele, o carte care a ajuns să-mi fie carte pentru suflet. Așa le numesc eu , pentru că acele cărți au ceva ce-mi amintesc de ceva simțit de mine, sau pur și simplu mă regăsesc în anumite sentimente, ele devenindu-mi parte din povestea mea.
Suflete, poate nu ți-aș fii spus despre cartea asta , însă ea e diferită , datorită ei îți pot spune o poveste a copilului de mult uitat, copilul cu zâmbetul colorat și inima neînfricată. Mi-am regăsit o parte din copilăria mea, din durerea pierderii unei părți din familia mea, din momentele propriei mele creșteri și maturizării mele târzii. O parte a inimii ce mă definește acum când matură fiind, încă îmi dau voie să visez că , copilul cu zâmbetul colorat și inimă neînfricată e încă aici.
Copilul ce visa că niciodată nimic nu va fi imposibil atâta timp cât familia îi e aproape, atâta timp cât iubirea e singurul și unicul sprijin sufletesc de care are nevoie pentru a crește. Copilul care întodeauna avea timp pentru o mică poveste cu prințese și dragoni, deși de multe ori trebuia să-și câștige timpul alocat poveștii , făcând treabă cu oamenii mari. Copilul care dezamăgit fiind de unele neputințe ale sale, încerca mereu alte și alte căi , convins fiind că orice lucru ieșit prost defapt e un lucru bun neșlefuit. Copilul care credea în zâmbete și le colora lumea celor mari, conștiend fiind că așa poate să le fie seninătate.
Copilul care peste ani ,a învățat că nu întodeauna familia îți va fi aproape sau iubire și că trebuie să-ți fi unicul sprijin. Că poveștile cu prințese și dragoni pot rămâne în suflet atât timp cât îți dai voie să visezi, și că mereu poți alege să fi zâmbet indiferent de greutățile vieții.
Copilul care peste ani nu a uitat că niciodată nu e târziu să crezi în tine. Că întodeauna poți purta în suflet povestea zâmbetului copilului odinioară uitat , și că nu întodeauna viața este așa cum ne-o imaginăm copii fiind, însă putem să o modelăm așa cum simțim sperând că într-o zi va fi așa cum o dorim.
Să nu uităm să fim iubire mereu!💛
