,, O fărâmă de visare e bună ca un narcotic în doză mică; visarea adoarme febrele câteodată prea mari ale inteligenței care se frământă și dă naștere unui abur blajin și proaspăt ce îndulcește contururile prea aspre ale gândirii pure, umple golurile și intervalurile și netezește ascunzișurile ideilor. “
—Victor Hugo—
Există o regulă nescrisă, cum că ar fi indicat să ne organizăm viața în planuri , astfel încât visurile să ne devină realitate. Să învățăm să dăm șanse , să privim oportunitățile deschiși și să ne încredem în noi mai mult decât în orice.
Și cu toate astea de cele mai multe ori , ne pierdem în grijile zilelor și uităm de visuri , planuri , șanse , orice. Uităm că putem zbura către orice și că singurul nostru impediment este chiar propria noastră gândire.
Mintea noastră este de cele mai multe ori arma pe care o folosim tot noi , împotriva oricărei șanse care ne-ar putea duce acolo unde sufletul o cere . Este o armă pe care de cele mai multe ori o activăm inconștienți , deoarece nu suntem pregătiți pentru schimbările majore ce ar putea veni odată cu destinația deja stabilită. Despre puterea minții noastre , se pot discuta multe , există diverse subiecte , cărți, cursuri ș.a , doar că oricât de mult am căuta rezolvarea acestei puteri pe care nu știm să o stăpânim, știu sigur că ea nu va veni decât prin exercițiu. Mult , cu tine și acceptând că nu întodeauna va fi ușor , dar nici imposibil.
Atât timp cât suntem conștienți de puterile noastre sufletești , mentale , fizice , putem rezolva orice problemă cu care viața ne-ar întâmpina , pentru că nu avem limite. Limitarea pe care noi ne-o oferim , este un pas înapoi pe care îl facem, inconștienți fiind că datorită ei nu putem fi așa cum ne-am dori. Așa cum simțim. A fi diferit în zilele noastre este un lucru pentru care îți trebuie curaj. Am ajuns în vremurile în care societatea ne dă modele pentru orice. Pentru un corp perfect , pentru o femeie frumoasă și puternică, pentru o familie fericită , pentru , pentru… Ce trebuie noi să înțelegem este că, a fi la fel ca restul, nu e ceea ce ne va face fericiți. E ok să-ți asumi și să-ți îndeplinești o normalitate a societății, însă trebuie să fim conștienți dacă asta e ceea ce ne împlinește , ce ne aduce fericire , liniște , pentru că dacă nu va fi ceea ce avem nevoie , vom renunța. Mai devreme sau mai târziu , vom abandona lupta nesfârșită care ne va fii obosit și sleit de orice gram de visare dorită.
Trebuie să fim conștienți de drumul nostru în viața asta. Trebuie să realizăm că întodeauna putem fii , sau putem realiza orice , atât timp cât credem în noi. Bine , asta nu înseamnă că totul va fi simplu și că dacă ne dorim ceva gata îl vom și avea. Nu. Trebuie să fim conștienți de ceea ce Dumnezeu ne-a oferit și cum putem să fim mai buni , mai iubitori , mai înțelegători, mai răbdători , mai iertători .Toți venim pe această lume cu șanse egale către orice. Acum că diferența o face mediul sau familia din care provenim, nu ne poate împiedica să fim acolo unde simțim că trebuie să ajungem. Sunt exemple de oameni cu situații financiare care nu au făcut nimic concret cu viața lor și la fel sunt și cele ale oamenilor care au reușit în viață fără nici un ajutor stabil. Au crezut . Ei sunt cei care au fost conștienți de faptul că toți suntem egali și că de noi depinde viitorul pe care singuri ni-l facem. Putem orice , nimic nu e imposibil atât cât credem în noi și îndrăznim să visăm.
Am fost mereu conștientă de un lucru . De acela că indiferent peste câte șanse irosite am trecut , nu m-au făcut decât să îndrăznesc să visez mai mult. Să vreau mai mult , să cred mai mult . Să știu că voi avea ceea ce îmi este liniște pentru suflet. Știu că nimeni niciodată nu mă va face să îmi schimb părerea asupra unui lucru dacă eu îl văd într-un mod benefic mie . Mod care poate fi privit diferit de majoritatea , dar care mă va face pe mine să fiu încrezătoare. Încrezătoare că dacă nu mă încadrez în tipare , nu înseamnă că sunt defectă. Un pic de curaj atunci când simt că nu e , mă face invincibilă. Pentru că știu că acel gram de curaj e suficient ca eu să zbor.
Am realizat că până voi ajunge acolo sus , la liniștea mea , pot să-mi fac visurile realitate , bazate pe planuri mici dar sigure , care să-mi ofere confortul călătoriei nefiind nesigură pe destinația mea. Planuri mici , dar care îmi redau mie o normalitate pe care eu singură am ales să o cred.
—Să învăț să iubesc mai mult ; —Să nu renunț la scris ;—Să mă joc mai des cu Puri ;—Să plec în fiecare weekend într-un loc din tară, ca să o pot descoperi mai mult ; —Să citesc mai mult ;—Să-mi urmez cursul de fotografie și să fac ceva frumos din asta ;—Să-mi ofer o mini – vacanță singură ;—Să nu-mi limitez gândirea asupra unui lucru, om, situație și să -mi dau voie să simt totul ;—Să fac o escapadă cu toate fetele mele ; —Să-mi accept mai mult trecutul ;—Să ofer în continuare ajutorul meu făcând bine , acolo unde pot ;—Să-mi îmbrățișez mama încă o dată , să încerc să o înțeleg mai mult și să-i fiu mai des prezentă ;—Să zâmbesc mai mult ;—Să fiu mai des prezentă în viața persoanelor care contează ;—Să îmbrățișez mai des ;—Să visez mai departe ;
Visuri , planuri , șanse pe care le putem avea fiecare în borcănelul nostru plin de dorințe. Le putem raporta le necesitățile sufletului fiecăruia , la timpul pe care ni-l dorim așteptat dar , să nu uităm cât de important este faptul că noi singuri suntem cei ce ne impunem sau nu bariere. Și că visurile fiecăruia contează indiferent de cât de mărețe sau mici pot părea în ochii lumi.
Să nu uităm să fim iubire mereu! 💛
